Alex Luigi RICOBON

Dupa o saptamana, timp in care am fost un gentleman si am lasat-o pe Alexandra sa scrie despre mini-vacanta de 1 mai, imi astern si eu pe hartia electronica impresiile despre “eveniment”. De 1 mai am ales sa petrecem ne relaxam la Salciua (pe valea Ariesului, jud Alba) unde Vic, prietenul Alexandrei, are o casa de vacanta. Dupa experienta din Kaufland, seara am mai dat toti patru o tura prin Cora. Am cumparat bere, mezeluri, bere, verzituri si bineinteles… bere.

Vineri dimineata am plecat plini de entuziasm (cascand mereu) si cu o ora intarziere spre Salciua. La un mement dat ne-a zis Victor ca ar fi bine sa ne sunam acum rudele si prietenii, ca peste 2-3 kilometrii vom ramane fara semnal. Si chiar asa a fost. Tot weekendul nu am avut nicun mijloc de comunicare, deoarece nu stiam sa semnalizam cu fum. Ajunsi la fata locului, o casa batraneasca dar bine intretinuta, ne-am apucat de primul task: schimbarea boilerului. Cel vechi crapase peste iarna, iar cel nou era produs de aceeasi firma si ar fi trebui sa se potriveasca perfect. Cu exceptia suportului de prindere, care a necesitat mutarea holsuruburilor, chiar s-a potrivit perfect.

Bucurosi de reusita noastra, am dat pe gat o bere si am plecat spre Huda lui Papara. Despre pestera si arealul comunei Salciua a facut un reportaj Cristi Tabara, el fiind de loc din zona. Mare gresala. Mare-mare gresala. Pe dealuri erau mai multe masini cu numar de Cluj decat vaci la pascut. Asa cum era de asteptat, manasturenii care n-au mai incaput in Faget si au venit la Salciua nu ierau iubitori de munte, aer curat, natura,, relaxare, ci cocalari manelisti. Doi tipi care toata viata si-au antrenat bicepsii in detrimentul sinapselor s-au gandit sa sara in apa din pestera, a carei temperatura nu depasea 10 grade. Toate astea ca sa impresioneze doua pitzipoance, una cu tzatze buuuuuuuune, alta mai grasunica. Deranjati vizual, auditiv si olfactiv de hoarda de rromani, ne-am intors acasa, la mici, slana, ceapa, si alte bunatati.

Surpriza a venit cand unul din robinetele de la boiler s-a crapat. Aunci ziua de 1 mai si-a casigat numele de muncitoresc… In timp ce ma chinuiam cu Vic sa gasim o solutie sa aiba fetele dus, ele barfeau linistite. Au intors pe toate fetele arhitectura, profesorii, colegele, prietenele, prietenii si alti cunoscuti. Intr-un final s-au apucat sa formeze micii, si trebuie recunoscut ca ambele se descurca de minune cu carnea-n mana. Noi am desfacut aproape toata instalatia pentru a improviza ceva. Solutia la care am ajuns a fost sa desfiintam apa de la WC, dar pana la urma am reusit sa adaptam ceva si acolo. Asa ca, pe seara, transpiorati dar mandrii de reusita am papat gratare. Seara s-a continuat cu o canasta si o sticla de feteasca neagra. Asa cum era de asteptat, noi am castigat. Sic-sic! Chiar daca va doriti asta, n-o sa povestesc ce s-a intamplat dupa ce ne-am bagat in pat…

Sambata, dupa un mic dejun (pe la ora 1) ardelenesc (slana, ceapa, usturoi, rosii, cas, kaiser, palinca) am mers in spatele pesterii, unde e o cascada frumoasa. Ajunsi acolo am gasit un grup de turisti care se pregateau sa plece. Am fost placut impresionat ca au strans toate gunoaiele intr-un sac. Dar, cum taranu-i tot taran, nu au luat sacul de gunoi sa-l duca la un tomberon, ci l-au depozitat gratios intr-o sura. Era sub demnitatea lor sa bage in portbagajul rablei gunoi. Gunoaiele doar stau pe scaune si bancheta din spate… Impreuna cu Alexandra ne-am montat trepiedele si am tras o serie de poze, dezlantuindu-ne apucaturile fotografice.

Duminica doar am lenevit, gandindu-ne cu groaza ca trebuie sa plecam, sa ne intoarcem in “civilizatie”, sa incepem o noua saptamana de lucru… Cateva poze din mini-vacanta aici.

Tags: prieteni

This entry was posted on Sunday, May 10th, 2009 at 19:05 and is filed under Calatorii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.