Alex Luigi RICOBON

Azi am prins momentul in care aveam fix 500 de vizitatori

Get the Flash Player to see this player.

Am gasit in Academia Catavencu un articol intitulat “Omagiu”. Articolul a aparut in contextul implinirii a 90 de ani de la nasterea dictatorului Nicolae Ceausescu. Mi se pare penibil cum un asa zis scriitor care a lins dosurile membrilor CC inainte de ’89 incepe articolul: “La aproape doua decenii de cind a crapat asa cum merita, ca un ciine, multi au uitat anii satanici cind un popor intreg traia in foame, frig si frica, multa frica”.

Un scriitor se presupune ca e educat… Ma intreb ce scoala de partid a absolvit Viorel Motoc daca afirma ca un om impuscat a “crapat ca un caine”. In tarile civilizate l-ar fi blamat ziaristii adevarati, scriitorii, persoanele publice si chiar asociatiile pentru protectia animalelor. Comparatia de mai sus, pe care probabil a invatat-o in mocirla catunului natal, nici macar nu isi are locul: Ceausescu de cand a fost legat pana a ajuns la zid a cantat Internationala, iar cand il tintea plutonul de executie a strigat “Traiasca Romania Libera”. Sunt curios ce ar fi facut sobolanul de biblioteca in situatia respectiva. Si-ar fi udat pantalonii si ar fi plans ca un copil cu colici.

Ceausescu a fost un dictator, merita pedepsit. Dar ca orice om, avea dreptul la un proces (proces adevarat, nu simularea de la TV regizata de Ilici si alti fost comunisti care miroseau posibilitatea imbogatirii), avea dreptul la apel si recurs, etc. Procesul s-a facut in graba si a fost impuscat in ziua de Craciun, cea mai importanta sarbatoare crestina (cica Romania e o tara crestina, de aia are nevoie de Catedrala Mantuirii Neamului), pentru a se ascunde toate dedesubturile asa-zisei revolutii.

Redau mai jos tot articolul din catavencu:

La aproape doua decenii de cind a crapat asa cum merita, ca un ciine, multi au uitat anii satanici cind un popor intreg traia in foame, frig si frica, multa frica. Unii nici nu erau pionieri pe atunci. Altii, destui, il regreta. Pentru acestia din urma, am gasit citeva argumente proaspete: pe vremea lui Ceausescu nu se mai certau atita presedintele cu premierul, nu exista somaj, nu pica Bursa, iar cursul leu/euro era perfect stabil – 0 lei la nici gind de euro. Dar nu dintr-o perspectiva nostalgica ii aducem azi un vibrant omagiu Tovarasului. Asa cum ne-a invatat insusi iubitul Conducator, privim neabatut spre viitor (iaca rima!), nu spre trecut. Astazi, cu indreptatita mindrie patriotica, putem afirma: Ceausescu era vizionar. Ceausescu a avut dreptate.

Intr-o maniera stralucita, Geniul Carpatilor a anticipat citeva trend-uri contemporane – din zona ecologista, dar si spiritualista; din domeniul administratiei publice, dar si din cel al managementului privat. Ne taia lumina, apa si caldura. Astazi, toata lumea e de acord ca trebuie sa economisim resursele atit de pretioase ale planetei. E limpede ca trebuie limitate si emisiile de gaze rezultate din consumul de hidrocarburi. Ceausescu a rezolvat problema simplu: cartele la benzina, doar pentru un plin pe luna. La fel si cu problemele din trafic – pacostea noastra de zi cu zi. Pe vremea lui, iarna, era interzisa circulatia pina primavara. In restul anului, duminica, circulau cind numerele cu sot, cind alea fara sot. De asemenea, in domeniul reciclarii materialelor refolosibile s-au facut pasi importanti: de la soimii patriei pina la angajatii din institutele de cercetare, toata lumea era obligata sa colecteze hirtie, sticle goale si fier vechi. Sigur, se poate spune ca, printr-o politica dementa, a desfigurat Capitala. Dar, pe urmele acestui inspirat exemplu demolator, uitati-va ce mindre orori urbanistice se infaptuiesc azi in Bucuresti. Se vaitau romanii ca gasesc doar salam cu soia. Actualmente sint recunoscute pe plan mondial virtutile nutritive ale produselor pe baza de soia. Tot pe plan mondial, exista o sustinuta ofensiva impotriva fumatului. In Epoca de Aur, campania de prevenire mergea la radacina raului: se fuma mult mai putin sau deloc, ca nu erau tigari la chiosc. Erau interzise cu desavirsire si avorturile, la fel cum cer astazi diverse grupari religioase, la fel ca-n anumite state din Uniunea Americana. Ei, si ce daca ne convoca la manifestatii gigantice de 23 August, construite in jurul unui mare fals? Pe 1 Decembrie 2007, cam 100.000 de cetateni au umplut de bunavoie Piata Unirii, pentru a proslavi o constructie metalica, luata drept brad. Acum doua decenii se organizau cozi la orice, peste tot. Nu erau decit o bine venita repetitie pentru calcatul pe picioare din fiecare supermarket contemporan. Da, Ceausescu a avut dreptate.

Ar mai fi o singura chestie, nimica toata. Libertatea. Lipsea cu desavirsire pe vremea Cirpaciului Conducator. Acum se gaseste din plin, la pret de dumping, continuind sa se devalorizeze. Vom remedia si aceste mici lipsuri, stimati tovarasi si dragi manageri, pe masura trecerii Romaniei de la comunism la societatea postmoderna multilateral neoliberalizata. In prag de Mare Sarbatoare, ne angajam solemn: fara a-l uita pe I.L. Caragiale, secolul XXI romanesc se va construi inevitabil sub semnul lui Nicolae Ceausescu si Francis Fukuyama.

P.S. scriitorul comunist nu a invatat regulile ortoepice de dupa revolutie? Corect se scrie cand in loc de cind…

Later edit: EVZ si-a schimbat site-ul iar linkurile de mai jos nu mai functioneaza…

Evenimentul Zilei a inceput o serie de articole despre sotii Ceausescu. Intr-un articol au publicat si dosarul de cadre al lui Nicolae Ceausescu, pe care l-am preluat si eu. Va recomand si urmatoarele articole:

• Adevaratii Ceausescu: cismarul Niculaie si testilista Lenuta
• Dictatorul Nicolae Ceausescu si scenariul comunismului dinastic
• Scornicesti, 18 ani fara “cel mai iubit fiu”: Nicolae Ceausescu
• 1968 – 1978 – 1988: cum s-a umflat cultul lui Ceausescu

(more…)

De nevoie, azi am mers cu tramvaiul prima oara in Cluj. Am asteptat in frig tramvaiul care a venit destul de tarziu. Odata urcat, m-a izbit un miros de haine purtate si lasate la aerisit zi dupa zi, fara a implica apa sau detergent. Tramvaiul era plin. Plin de batranei care la eliberarea unui loc se bateau sa-l ocupe, plin de plase cu cumparaturi, maturi, lopeti si alte ustensile utile intr-o gospodarie de la tara.

Pleaca tramvaiul, incep sa mi se repozitioneze organele interne. Dupa prima curba, inima imi batea in partea dreapta. In sfarsit o statie, am vreme cateva secunde sa imi revin. Se suie o femeie intre doua varste, si un batranel alearga sa prinda tramvaiul. Deabia se misca, dar se vede pe fata lui ca isi da toata silinta. In cila in care ajunge la juma’ de metru de usa din fata, vatmanul (conducatorul tramvaiului) inchide usile si pleaca. Batranelul ramane inmarmurit in mijlocul drumului, iar masinile care asteptau in spatele tramvaiului incep sa-l claxoneze.

In urma experientei de azi, am tras urmatoarele concluzii:

• mersul pe jos e mult mai sanatos decat mersul cu tramvaiul
• nu doar masinile dau in gropi, ci si tramvaiele
• transportul in comun in Romania e cu 50 de ani in urma tarilor civilizate, desi pretul biletelor e comparabil
• gradul de civilizatie al romanului de rand e negativ

P.S. uitamdu-ma in calendarul din stanga, am vazut ca e prima sambata in care am postat. Sper ca nu si-a imaginat nimeni ca as fi sambetist…